PREZENTARE

Am devenit mama la aproape 32 de ani si m-am tot gandit de ceva vreme la viata pe care o aveam inainte de P (baietelul meu) si daca ar fi fost mai bine sa-l fi avut cand eram mai tinerica.

Am fost binecuvantati cu o minune de copil care a venit la pachet cu transformarea vietii nostre din toate punctele de vedere. Daca inainte sa nasc aveam 1000 de intrebari (cum voi face cand copilul va vrea doar in brate sau cand va avea colici si va plange non-stop, cum voi gestiona oboseala si toate atributiile din casa in paralel cu cresterea lui), dupa ce a venit pe lume am decis sa iau fiecare zi asa cum vine si sa ma organizez pe moment. Strategia mea era "fara strategie" :) pentru ca P este un copil extrem de energic, dornic de a descoperi cat mai multe lucruri in jurul lui, un copil care nu a stat niciodata acolo unde l-am pus (si nu e chestie de obisnuinta, ci asa este personalitatea lui).
Deci am primit un pachet complet: copil extrem de curios, care mananca doar ce e gatit pe loc 😂 si doar cu mânuța lui.
Si deodata apar sentimente cantradictorii: te bucuri ca ai un asa copil care vrea sa fie independent dar pe de alta parte iti vine sa plangi cand vezi cum arata bucataria dupa fiecare masa 😊
Asadar, nu e usor sa cresti fara ajutoare un copil extrem de energic. De aici si intrebarea daca era mai bine sa-l fi avut mai devreme pentru ca e nevoie de muuuullltttaaa rabdare, joaca si totodata relaxare. Inca ma tin tare 😊, nu mi-am pierdut rabdarea si cred ca fiecare varsta are etapele ei.
Vorba celor intelepti :) "te-ai plimbat, te-ai distrat acum a venit timpul sa cresti copii". Cam asa si in cazul meu. 
Personal vorbind, a fost varsta potrivita pentru venirea unui nou membru in familia noastra.