Alaptarea cu bune si cu rele
Sustin alaptarea! Este evident ca beneficiile alaptarii pentru copiii nostri sunt imense. Alaptarea nu este un procedeu prin care puiutii vostri doar se hranesc. Inseamna mult mai mult decat atat. Inseamna protectie, alinare de orice fel, incredere, caldura. Iar sentimentul mamei atunci cand alapteaza este unic.
Dar pe langa toate aceste beneficii exista si un "disconfort" al mamei despre care nu stii mare lucru cand pornesti la acest drum. Nu inseamna ca daca ai sti aceste aspecte nu ai mai alapta dar te-ai acomoda psihic si cu aceasta parte. Aici ma refer la faptul ca de multe ori in etapele de dezvoltare ale copilului esti pe post de suzeta sau exista riscul aparitiei unei mastite care este extrem de neplacuta, rani, muscaturi, candida, etc.
Inca nu traim intr-o tara in care alaptatul este incurajat 100%. Din proprie experienta am intalnit medici pediatri care ne recomandau suplimentarea cu lapte praf (pe motiv ca e agitat copilul ca nu se satura) desi copilul lua in greutate, uda scutece. Adica toti indicatorii erau pozitivi. Vad tot mai multe mame care aleg sa alapteze dar parca tot suntem privite urat uneori. Cred ca ati trait si voi de multe ori aceste sentimente.
In spitalul in care am nascut, la nastere sau imediat dupa nu iti aduc copilul pentru a-l pune la san, desi e cel mai important moment pentru amandoi. Practic copilul incepe viata prin separarea de omul cel mai important.
Am pornit stangaci pe drumul alaptarii datorita faptului ca nu exista o persoana care sa te indrume, sa fie calma si sa-ti arate exact ce ai de facut. Imi amintesc si acum prima data cand am alaptat. A doua zi dupa operatia de cezariana (pe motive medicale) a trebuit sa urc pe picioarele mele de la etajul 1, la etajul 3 pentru a-mi alapta copilul. Durerile sunt crunte a doua zi. Ma tineam de burta si cu pasi mici mergeam spre lift. Aveam un singur gand: sa-mi tin copilul in brate si sa-l alaptez pentru prima data. Cu greu am reusit sa tin usa de la lift si sa astept cateva minute bune in picioare sa-mi aduca copilul. Am intrat in sala special amenajata pentru alaptat si apare o doamna cu copilul meu si ma intreaba sec "Ati mai alaptat?" si i-am raspuns temator ca NU. Cu o fața de parca numai de mine nu avea chef imi explica prin miscari bruste cum sa tin copilul si asta e fost tot. Simplu nu? In 3 secunde mi-a predat lectia alaptarii. Desi fusesem la cursurile de puericultura si citisem mult inainte sa nasc, practica e cu totul alta. Simteam durere in tot corpul si nu doar fizic. In acel moment m-am ambitionat extrem de tare si mi-am zis ca P va fi alaptat exclusiv. Am avut rani, il alaptam si plangeam de durere, strangeam din dinti dar nu am renuntat niciodata. Am trecut peste toate aceste hopuri invingatori si a meritat fiecare secunda de durere, fiecare noapte nedormita si zilele cu febra din cauza mastitei. Cand il vad atat de fericit la san, mi se umple sufletul!
Eu am ales sa fie alaptat. Fiecare mama stie ce e bine pentru puiul ei. Asta nu inseamna ca cele care aleg laptele praf sunt mai putin mame. Au si ele motivele lor.
Curaj dragi mamici! Stiti ca aveti puteri nebanuite ❤️
Dar pe langa toate aceste beneficii exista si un "disconfort" al mamei despre care nu stii mare lucru cand pornesti la acest drum. Nu inseamna ca daca ai sti aceste aspecte nu ai mai alapta dar te-ai acomoda psihic si cu aceasta parte. Aici ma refer la faptul ca de multe ori in etapele de dezvoltare ale copilului esti pe post de suzeta sau exista riscul aparitiei unei mastite care este extrem de neplacuta, rani, muscaturi, candida, etc.
Inca nu traim intr-o tara in care alaptatul este incurajat 100%. Din proprie experienta am intalnit medici pediatri care ne recomandau suplimentarea cu lapte praf (pe motiv ca e agitat copilul ca nu se satura) desi copilul lua in greutate, uda scutece. Adica toti indicatorii erau pozitivi. Vad tot mai multe mame care aleg sa alapteze dar parca tot suntem privite urat uneori. Cred ca ati trait si voi de multe ori aceste sentimente.
In spitalul in care am nascut, la nastere sau imediat dupa nu iti aduc copilul pentru a-l pune la san, desi e cel mai important moment pentru amandoi. Practic copilul incepe viata prin separarea de omul cel mai important.
Am pornit stangaci pe drumul alaptarii datorita faptului ca nu exista o persoana care sa te indrume, sa fie calma si sa-ti arate exact ce ai de facut. Imi amintesc si acum prima data cand am alaptat. A doua zi dupa operatia de cezariana (pe motive medicale) a trebuit sa urc pe picioarele mele de la etajul 1, la etajul 3 pentru a-mi alapta copilul. Durerile sunt crunte a doua zi. Ma tineam de burta si cu pasi mici mergeam spre lift. Aveam un singur gand: sa-mi tin copilul in brate si sa-l alaptez pentru prima data. Cu greu am reusit sa tin usa de la lift si sa astept cateva minute bune in picioare sa-mi aduca copilul. Am intrat in sala special amenajata pentru alaptat si apare o doamna cu copilul meu si ma intreaba sec "Ati mai alaptat?" si i-am raspuns temator ca NU. Cu o fața de parca numai de mine nu avea chef imi explica prin miscari bruste cum sa tin copilul si asta e fost tot. Simplu nu? In 3 secunde mi-a predat lectia alaptarii. Desi fusesem la cursurile de puericultura si citisem mult inainte sa nasc, practica e cu totul alta. Simteam durere in tot corpul si nu doar fizic. In acel moment m-am ambitionat extrem de tare si mi-am zis ca P va fi alaptat exclusiv. Am avut rani, il alaptam si plangeam de durere, strangeam din dinti dar nu am renuntat niciodata. Am trecut peste toate aceste hopuri invingatori si a meritat fiecare secunda de durere, fiecare noapte nedormita si zilele cu febra din cauza mastitei. Cand il vad atat de fericit la san, mi se umple sufletul!
Eu am ales sa fie alaptat. Fiecare mama stie ce e bine pentru puiul ei. Asta nu inseamna ca cele care aleg laptele praf sunt mai putin mame. Au si ele motivele lor.
Curaj dragi mamici! Stiti ca aveti puteri nebanuite ❤️
Comentarii
Trimiteți un comentariu